Învăţătura buddhistă despre om, dorinţă şi karma


- fragment din cartea "BUDDHISMUL COMPASIUNII" de Rev Josho Adrian Cirlea- 

Imaginati-vã cã aveti înaintea voastrã un automobil. Acum, închipuiti-vã cã desfaceti una din roti si cã o puneti deoparte. Este aceastã roatã automobilul? Luati apoi o altã roatã si procedati la fel punându-vã aceeasi întrebare. Continuati sã desfaceti automobilul în bucãti si nu vã opriti pânã când nu a mai rãmas nici o piesã asamblatã. Întrebati-vã acum din nou: sunt toate aceste componente luate separat, automobilul? Este usa aceasta, automobilul, roata aceasta ori volanul acesta? Vã veti da seama în mod logic cã rãspunsul este nu. Atunci ce este de fapt automobilul? Un nume pentru un ansamblu de elemente aflate împreunã.

Ce este omul din punct de vedere buddhist? Un ansamblu de diverse senzatii, sentimente, idei, gânduri, etc., aflate împreunã la un moment dat. Caracteristica fundamentalã a acestui ansamblu este miscarea, dinamismul. Ceea ce vedeti voi când vã uitati la un om este o imagine a acestei miscãri, o imagine a acestui ansamblu aflat în continuã miscare. Dacã vã uitati la acea persoanã când avea trei ani nu mai vedeati acelasi lucru. Asta deoarece atunci ati fi observat alt aspect al miscãrii. Elementele constitutive ale personalitãtii ar fi avut atunci un alt aspect si o altã formã. Peste 20 de ani veti vedea spre exemplu, un alt Ion, George sau Mihai. Ceva se mai pãstreazã, însã în acelasi timp ceva se schimbã. Eu nu sunt identic cu cel de la trei ani, si peste 20 de ani nu voi mai fi complet la fel cu cel de acum. Aceasta în buddhism se numeste doctrina non-egoului, despre care am vorbit la început când am spus cã este a treia caracteristicã a existentei, alãturi de impermanentã si suferintã.

Toate lucrurile existã datoritã cauzelor si conditiilor, asadar ele nu au o naturã propie, o identitate neschimbabilã. De aceea se spune despre ele cã sunt vide. Când cauzele si conditiile se întrunesc un anumit lucru existã, când ele dispar acel lucru dispare de asemenea. Când cauzele si conditiile se schimbã acel lucru se schimbã si el.

Sa revenim insa la parabola automobilului. Ce pune în miscare acest ansamblu numit om? Buddhismul spune: dorinta, setea. Diversele noastre dorinte si tendinte ne fac sã mergem în cutare sau cutare directie, ne schimbã istoria personalã si dau nastere la karmã, la actiune.

Karma este legea cauzei si a efectului. Cuvântul karma vine de la termenul sanscrit “karman” ce înseamnã actiune. Actiune cu gândul, cu fapta si cuvântul. Existã asadar, trei tipuri de karmã: a gândirii, a vorbirii si a corpuluii. Tot ceea ce gândim, spunem si facem va avea un efect în istoria noastrã personalã. Ceea ce suntem noi acum, este rezultatul a ceea ce am gândit, spus si fãcut în trecut, în altã viatã sau în viata actualã, iar ceea ce gândim, spunem si facem în prezent ne va crea pe noi în viitor.

Am zis cã omul se aflã în continuã schimbare si cã peste zece ani, spre exemplu, nu mai este identic cu cel de acum. Am spus însã cã desi nu mai este identic, ceva totusi se pãstreazã, ei bine, acest ceva este continuitatea cauzalã. Când un om dã foc unei grãmezi de paie iar focul se extinde în tot satul si arde casa unui alt tãran de la celãlalt capãt al comunei, primul tãran ar putea spune cã el nu este cu nimic vinovat de acest dezastru, pentru cã focul ce a ars casa tãranului de la celãlalt capãt al comunei nu este identic cu flacãra folositã de el la aprinderea paielor sale. Existã însã o continuitate cauzalã între primul foc si cel care a ars casa celui de-al doilea tãran. Asa stau lucrurile si în ceea ce priveste karma.

Ansamblul aflat în continuã miscare, adicã omul, e pus în miscare de dorintã, care genereazã karmã. Noi suntem produsul karmei noastre. Karma poate dura la nesfârsit si determinã nasterea noastrã într-o altã viatã. Asadar, am ajuns la ceea ce se numeste "reîncarnare". Din punct de vedere buddhist însã, cuvântul mai potrivit este "renastere". Când zicem reîncarnare este ca si cum ne-am referi la faptul cã ar exista ceva de sine stãtãtor si neschimbabil care trece de la un corp la altul. Noi însã, în prezentarea noastrã, am specificat faptul cã ansamblul numit om se aflã în continuã miscare si transformare. Asadar, cuvântul renastere este mai potrivit. Omul, chiar si în viata obisnuitã moare si renaste în permanentã, în functie de schimbãrile care apar în tendintele si dorintele sale. Am dat mai înainte exemplul cu vârsta de trei ani si cea de 20. Si din punct de vedere fizic se stie cã celulele noastre se schimbã complet dupã o anumitã perioadã de timp, asadar nici fizic nu mai suntem identici.

În momentul mortii karma personalã "decide" forma si vehicolul sau corpul pe care fiinta îl va avea în urmãtoarea nastere. Dorintele noastre au nevoie de un vehicol care sã le urmeze si sã le împlineascã în altã viatã. Mediul în care ne nastem într-o altã viatã si forma pe care o vom avea depinde de karmã. Nici un om nu poate scãpa de karma sa, spune Buddha:

“Nici în cer, nici în mijlocul oceanului, nici în pesterile din munti:
nu existã loc pe lumea aceasta unde sã te poti ascunde de (consecintele) faptele tale.”

Doctrina karmei ne învatã cã suntem complet responsabili de ceea ce suntem si de ceea ce vom deveni. Nimeni din afara noastrã, fie el zeu, om sau orice altã fiintã, nu poate fi tras la rãspundere. Meritãm tot ceea ce ni se întâmplã, chiar dacã ne este greu sã acceptãm asta.

0 comments:

Post a Comment

Leagă-ţi mintea nestatornică de Legământul Principal şi nu o lăsa să rătăcească în jungla diverselor practici. Chiar nu ai nevoie de nimic altceva în afară de Nembutsul credinţei.

Posted by Comunitatea buddhista Jodo Shinshu din Romania on Sunday, August 23, 2015

THANK YOU FOR THE SUPPORT!

THANK YOU FOR THE SUPPORT!
International Association for Buddhist Culture