Pe scurt despre cele şase categorii de fiinţe neiluminate



Roata vieţii şi a morţii, strânsă în ghiare de către demonul impermanenţei. În mijloc se află un cocoş, un şarpe şi un porc ce se muşcă unul pe altul de coadă, simbol pentru cele trei otrăvuri care înlănţuie fiinţele: iluzia, furia şi lăcomia. După inelul care înconjoară centrul mandalei, sunt reprezentate cele şase stări de existenţă, explicate pe scurt în acest articol

Fiinţele neiluminate sunt de multe tipuri. Ce au însă ele în comun? Răspunsul este simplu: diferite cantităţi de iluzie şi ignoranţă. Iluzia sau ignoranţa despre care se povesteşte atât de mult în buddhism este, vorbind la modul general, viziunea distorsionată a realităţii.

De cine este coruptă viziunea noastră dacă nu de diferite ataşamente, atât cele evidente, cât şi cele extrem de profunde şi subtile. Orice acţiune îndeplinită de o fiinţă aflată în iluzie şi motivată de diferite agăţări şi ataşamente este producătoare de karmă[1] şi suferinţă ori stări de bine trecătoare. Totul este cauză şi efect. Atât timp cât acţionezi cu o minte neiluminată şi aflată în robia viziunilor false, evidente ori subtile, efectul este un grad mai mic sau mai mare de insatisfacţie ori satisfacţie de durată limitată.

Există aşadar, fiinţe care sunt mereu motivate de ură şi practică în mod constant fapte pline de cruzime. Încă din timpul acestei vieţi ele trăiesc în interiorul lor ca şi cum ar fi arse de un foc mistuitor ori ca şi cum ar trăi în iad, urmând ca după moarte să ajungă într-adevăr într-un loc unde sunt mistuite de propria ură şi efectele acţiunilor lor negative. Acestea sunt fiinţele născute în iaduri.

Alte fiinţe sunt chinuite de o permanentă foame şi sete după diferite posesiuni, trăind aşadar ca şi cum ar fi mereu nesătule. După moarte, mintea lor impregnată de această obsesie va lua o formă (sau corp) asemănătoare cu ea şi va rătăci în zone fără mâncare şi apă sau indiferent unde s-ar afla, nu îşi va putea satisface setea şi foamea, oricât de mult ar mânca sau ar bea. Acestea sunt spiritele flămânde (preta).

Apoi mai sunt acele fiinţe care nu se gândesc decât la sex, mâncare şi băutură, fără nici un fel de alte aspiraţii legate de un scop mai înalt. Limitate de chestiuni strict necesare, gen hrană, sex şi supravieţuire, automat mintea lor devine exclusiv instinctuală, gândind şi acţionând asemenea unui animal. În următoarea viaţă este natural să se nască sub forma diferitelor animale. Tensiunile provocate de instincte sunt atât de mari, încât nu pot trăi decât pentru împlinirea lor.

Oamenii sunt fiinţe în care diversele tendinţe se află cumva la mijloc, naşterea în lumea lor fiind posibilă celor care nu au în ei înşişi nici atâta mizerie precum cei ce merită să se nască în zonele de jos ale existenţei dar nici suficientă karmă bună încât să se ducă în sferele superioare oamenilor.

Aceste sfere superioare oamenilor nu sunt însă în nici un caz lipsite de suferinţă ori iluzii şi ataşamente doar că acestea sunt întrucâtva mai mici decât ale oamenilor. Deasupra sferei de existenţă a oamenilor se situează asuraşii („semizeii” sau spiritele combative) – fiinţe care au evoluat mai mult decât oamenii, însă în care gelozia şi spiritul de competiţie rămân încă foarte puternice.

Deasupra lor sunt zeii, adică cei care în lumea iluziei au acumulat cele mai mari virtuţi, manifestate acum prin naşterea în zone şi stări mult mai fericite decât celelalte fiinţe.

Foarte important de reţinut este faptul că aceste zone şi fiinţele născute acolo nu sunt deloc iluminate sau libere, ci doar posesoare a unei karme mai bune sau mai rele.

Închipuiţi-vă un fel de rezervor de karmă bună sau rea – rezultatul diferitelor fapte bune sau rele şi care trebuie consumat. Cu cât rezervorul este mai plin de karmă bună, cu atât naşterea în diverse zone de existenţă este mai fericită, însă atenţie, acest rezervor la un moment dat se goleşte iar fiinţa respectivă va cădea până la urmă din starea bună în care se află, murind în zona respectivă şi născându-se în altă parte, în funcţie de alte tipuri de karmă adunate în ultimele existenţe. Nici o stare nu este permanentă; nici o viaţă într-una din aceste sfere de existenţă, joase ori înalte, nu este veşnică ori aducătoare numai de bucurie.
Indiferent că te afli în partea de sus a roţii vieţii şi a morţii sau în partea de jos, nu eşti niciodată liber şi în siguranţă. Durerea şi suferinţa te însoţesc permanent, sub diferite forme, până cînd devii un Buddha şi te eliberezi complet.


[1] Karma reprezintă legea necreată a cauzei şi efectului. Orice acţiune este o cauză ce va avea un efect. Există aşadar, trei tipuri de karmă: a gândirii, vorbirii şi acţiunii (corpului). Noi suntem produsul karmei noastre, adică ale propriilor acţiuni. Suntem perfect responsabili de ceea ce ni se întâmplă şi nu există nimeni din afara noastră care să poată fi făcut vinovat. 

1 comments:

  • Sandor says:
    27 May 2012 at 10:57

    Felicitari Adi. O traducere nemaipomenita a celor "6 realm -uri".

    Sandor.

Post a Comment

Leagă-ţi mintea nestatornică de Legământul Principal şi nu o lăsa să rătăcească în jungla diverselor practici. Chiar nu ai nevoie de nimic altceva în afară de Nembutsul credinţei.

Posted by Comunitatea buddhista Jodo Shinshu din Romania on Sunday, August 23, 2015

THANK YOU FOR THE SUPPORT!

THANK YOU FOR THE SUPPORT!
International Association for Buddhist Culture